Arta culinară la îndemâna oricui

Drag bucătar amator și începător, nu-i așa că-i enervant când cineva se laudă că a gătit cutare sau cutare mâncare de pește sau de carne, ori mai nou, vegană, și i-a ieșit grozav de bună? 

„A fost foarte ușor și rapid, am făcut-o cu ochii închiși. Tac-pac și voilà!” 

Pe mine mă descumpănesc cumplit oamenii care afirmă că ceva este ușor... ca mersul pe bicicletă. 

De exemplu. 

Mă refer, așa și la modul general, la șoferii ăia... „profesioniști” care conduc de 10 ani. Alt exemplu. 

Cum să nu fie, bă, ușor? 

Conduci de 10 ani. Sau 5, sau 3. Ori, în fine. 

Poate tatăl te-a-nvățat de mic. 

Mie nu mi s-a părut deloc ușor să-nvăț să merg pe bicicletă, să conduc o mașină, să deschid un blog, să scriu cărți... etc. 

Mi-a luat foarte mult timp să-nvăț toate astea, inclusiv șofatul. 

Până la 25 de ani, nici nu mi-a trecut prin cap vreodată c-am să conduc o mașină. Numai să mă obișnuiesc cu gândul a fost traumatic. 

Când m-am urcat în mașină, la prima oră de conducere, știam doar unde-i volanul. 

Instructorul, mai tânăr decât mine cu vreo 3 ani, nu m-a crezut. 

Mi-a spus să pornesc, eu eram ca de marmură. O statuie. 

 

Niciodată n-am să spun că-i ușor de condus. 

Condusul poate fi ușor dacă nu ești o persoană anxioasă.  

Să șofezi în România, după ce ai învățat să conduci în Italia (de exemplu), este ca și cum ai conduce în vestul sălbatic sau în junglă. 

Supraviețuiește cel mai tare... în gură. 

Știi, îmi amintesc că i-am spus cuiva odată că-i ușor să faci borș. Foarte ușor. 

Și-n ziua de azi mă căiesc. 

Eu gătesc de când aveam 5 ori 6 ani. Dar, înainte de asta, am stat printre fustele mamei, bucătăreasă grozavă, de când mă știu. 

Am avut mintea pregătită pentru gătit. Aș putea spune că gătitul îmi este în sânge... sau DNA. 

Pentru mine, gătitul este ca respiratul. 

Îmi vine natural. Nu măsor, nu gust. Îmi amintesc rețete de când eram o copilă. 

Deși sunt tradiționalistă, îmi place să inventez rețete inspirate, dar independent de cele „clasice”. 

Cu mine-i imposibil să mănânci aceeași mâncare de două ori. 

Greu de explicat, dar și mai greu de înțeles... Azi sunt incoerentă. 

Le-am zis și surorilor. Orice zic, nu se leagă. 

Teribil gând. 

În cuvinte puține: 

Arta culinară este ușor de creat după ce ai învățat-o.  

Oricine poate să gătească, dacă se implică și nu se dă bătut după câteva experiențe tragice. 

Dacă mâncarea n-are gust, nu-i totul pierdut, sunt câteva chestii care se pot încerca. 

Dacă tortul n-a crescut, asta-i cam greu de reparat, dar tot se mai poate salva ceva. 

Stai pe fază, vei afla câteva trucuri în bucătărie. 

Nu sunt secrete, sunt hmm... sunt ce sunt.